In week-end-ul 3-4 octombrie 2015 a avut loc editia a 8-a a Raiffeisen Bank Bucharest Marathon, prilej de reuniune si pentru pasionatii de sport din cadrul Autonom.
22 de colegi de la agentiile Autonom din Oradea, Timisoara, Iasi, Brasov, Craiova si Bucuresti au participat la cursa. Mai mult sau mai putin obisnuiti cu alergatul, toti au luat startul in Piata Constitutiei din Capitala cu un obiectiv clar: de a trece linia de finish. Lider de echipa si organizatorul “autonomilor” a fost colegul Adrian Papuc, alergator pasionat si “veteran”, care ne-a “molipsit” pe multi dintre noi cu “microbul” maratoanelor.
Cum a fost cursa? Sa dam cuvantul catorva participanti:
Erika Iovan, managerul agentiei Autonom din Oradea: “Pana sa particip la acest maraton, nu prea intelegeam eu ce-i cu alergatul asta, ce-i determina pe oameni sa alerge zeci de kilometri pana la epuizare, chiar daca stiam ca e o forma de miscare foarte benefica sanatatii. Dar, atat in timpul, cat si dupa maraton, mi-am dat seama ca este mult mai mult decat o simpla alergare. Este vorba despre PERSEVERENTA, despre testarea limitelor proprii (limite pe care doar noi ni le setam), despre a demonstra ca putem mult mai mult decat credem ca putem. Este vorba despre SOLIDARITATE UMANA – am primit incurajari in timpul maratonului de la oameni pe care nu i-am vazut pana atunci si poate nu ii voi mai revedea niciodata – si despre SPIRIT DE ECHIPA – cu toate ca niciunul din echipa noastra nu mai alergase 10 km, ne-am fortat limitele ca sa terminam fiecare bucatica lui, sa nu abandonam si sa aiba echipa de suferit din aceasta cauza.
Colegul nostru, Adrian Papuc, a fost organizatorul si mobilizatorul principal. Daca nu era el, cu siguranta nu am fi participat. As vrea sa-i multumim si pe aceasta cale ca, datorita insistentelor lui, ne-am imbogatit cu o experienta care, cel putin pentru mine, a fost una care m-a marcat profund. De-abia astept sa ne inscriem la Semimaratonul din mai, anul viitor!”
Alexandra Pogar, tot din echipa noastra de la Oradea: “Incercand sa scriu cateva randuri despre ce a insemnat pentru mine participarea la marathon, cad pe ganduri si parca respiratia devine mai grea aducandu-mi aminte de linia de sosire.
Am participat impreuna cu 3 colegi din agentie: Erika, Mircea si Marius. Inca de cand ne-am hotarat sa ne inscriem, stiam ca vom avea o experienta minunata. Toti eram incepatori in ceea ce priveste alergatul. Distanta de 10 km care ne statea in fata ni se parea iesit din comun de lunga.
Fara sa vorbim in timpul marathonului, ne asteptam unul pe celalalt la linia unde schimbam stafeta. Stiam ca pentru fiecare dintre noi era un test de rezistenta si eram mandri unul de celalalt. Alergam cu gandul ca ceilalti 3 din echipa depind de noi pentru a putea finaliza marathonul. Cand am trecut linia de sosire si i-am predat stafeta lui Mircea, a fost o amestecatura de sentimente greu de descris. Stiam ca jumatate din traseu era parcurs.
Cand Marius a trecut linia de sosire, aveam medaliile in piept. Experienta pe care am trait-o impreuna a fost de neegalat. Fiecare incurajare, fiecare sunet de fluier venit de pe marginea drumului plin de sustinatori, fiecare zambet, fiecare clipa in care ne-am autodepasit si am continuat in ciuda faptului ca organismul nostru nu ne mai asculta, ne-a facut sa dorim sa repetam aceasta experienta care a depasit cu mult asteptarile noastre.
Ii incurajez pe toti cei care nu au participat pana acum la un marathon sa o faca. In viata, unele lucruri merita experimentate cel putin o data, iar participarea la un marathon este cu siguranta unul dintre ele.”
Mihail Pricop alias Mihut cel Dragut: “Eu am participat fortat de imprejurari, adica la cererea ferma a colegilor si in special a liderului de echipa, Adrian Papuc. Nu voiam sa particip fiindca nu aveam timp sa ma antrenez. Cel mai mult alergasem cate 5 km, la Semimaraton Sibiu 2014 si 2015, niciodata 10 km dintr-o “bucata”, ca acum, iar eu nu alerg de obicei, ma antrenez doar inainte de a participa la curse.
Am sosit in aceeasi zi de la Brasov, iar colegii au dat dovada de flexibilitate si adaptabilitate, schimband ordinea astfel incat sa ajung si eu in timp util pentru a finaliza stafeta. Mi-am facut incalzirea mergand la pas mai alert de la locul de parcare pana la punctul de intrare in cursa, fiindca era atat de aglomerat, incat nu am gasit unde sa parchez decat la cativa kilometri distanta.
Am reusit sa alerg cei 10 km propusi in 1:04 ore, desi ultima parte a traseului a fost mai dificila si am resimtit lipsa antrenamentului. A fost insa o atmosfera foarte faina: lumea facea galerie, ne incuraja cu pancarte motivationale si amuzante. Si a fost frumos si pentru ca eram multi colegi, din diverse orase, alergand impreuna. Niciodata nu am participat atat de multi “autonomi” la o cursa.
M-a ajutat mult fosta colega de la Sibiu, Camelia Berbece, mai obisnuita cu maratoanele decat mine. Daca nu aveam sustinerea ei, nu as fi terminat cursa in parametrii in care am terminat-o. Scopul meu initial era sa particip la o cursa pe an, in ideea sa vad daca pot, dar deja mi-am depasit “norma”. Voi mai participa si la alte maratoane, daca am timp sa ma pregatesc cum trebuie.”
Printre cei 10.000 de participanti, sositi din peste 55 de tari, s-a aflat si Constantina Dita-Tomescu, campioana olimpica in proba feminina de maraton la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008). Primul care a trecut linia de finish a fost atletul kenyan Patrick Kimeli, care a parcurs distanta clasica a maratonului de 42,195 km in 2h13min15sec, stabilind un nou record al competitiei. Castigatori ne simtim insa toti, fiindca am mai invatat impreuna ceva despre depasirea limitelor autoimpuse, despre motivatie si puterea de a nu renunta. Iar la finalul cursei, am avut dublu motiv de sarbatoare: atingerea obiectivului personal si colectiv, precum si aniversarea unuia dintre colegii participanti. La multi ani grozavi, Alex!
Urmatoarea editie a maratonului va avea loc pe 9 octombrie 2016. Oare cati ne vom aduna atunci sa alergam? 🙂
