Fundația Autonom a realizat deja 130 de proiecte, iar multe dintre acestea i se datorează (și) colegei noastre, Cătălina Necula. Mereu dornică să învețe lucruri noi și să contribuie la binele altora, Cătălina își împarte cu dăruire timpul și energia între activitățile Fundației și cele administrative din departamentul de resurse umane al companiei. Astăzi, după șase ani alături de noi, Cătălina spune că Autonom-ul este o parte din ea însăși. Vă invităm să o cunoașteți mai bine din acest interviu.
1. Vă rugăm să vă prezentați pe scurt. Cine este omul și profesionista Cătălina Necula?
În urmă cu mulți ani, mama mea l-a ascultat pe profesorul ei de limba și literatura română recitând „Luceafărul”. În acel moment a decis că, dacă va avea o fiică, îi va pune numele „Cătălina”. Viața a așezat în așa manieră lucrurile, încât am avut șansa de a avea același profesor. Văzând pasiunea cu care preda, recita, trăia gramatica și literatura română, am înțeles influența pe care a avut-o asupra mamei mele. Am asociat însă, destul de des, acest nume cu lupta cu mediocritatea, de aici pornind și dorința de autodepășire. Sunt un om simplu, care speră să lase ceva în urmă. Un om pentru care armonia și înțelegerea sunt vitale, în orice context.
Nu s-a produs o dedublare între om și profesionist, neexistând, prin urmare, două comportamente distincte. Așa cum spunea Jim Bagnola, încerc să fiu, înainte de toate, „de profesie om”.
2. Când și de ce ați ales o carieră în cadrul Autonom?
Anul 2011 a reprezentat pentru mine un nou început. La 27 de ani, am pornit pe un alt drum al vieții, cu o schimbare de domiciliu, de serviciu, de stil de viață, de prieteni etc. Am avut însă norocul ca acest nou drum să-mi fie favorabil. La Autonom, a fost frumos încă de la interviu. 🙂
3. Cum se desfășoară o zi obișnuită de muncă?
Fiecare zi e diferită și vine cu noi provocări. În urma lecturilor despre modul în care ar trebui să ne gestionăm timpul, încercăm (eu și colegele din departament) să abordăm fiecare nouă zi de muncă cu un plan bine pus la punct. Uneori îl îndeplinim cu succes, iar alteori ne adaptăm din mers. Cert este că în „universul Operațional-HR” nu ai cum să te plictisești vreodată. 🙂
Activitățile legate de Fundația Autonom (discuțiile despre proiectele în care se implică colegii din țară, proiectele locale și întâlnirile săptămânale cu voluntarii liceeni) reprezintă, de obicei, o sursă de energie.
4. Ce reprezintă pentru dvs. Autonom? Cum se reflectă valorile Autonom în activitatea dvs. cotidiană?
Nu cred că exagerez dacă răspund că Autonom-ul este o parte din mine. Autonom-ul este locul în care m-am regăsit și mă regăsesc, în care cresc și mă dezvolt, în care am învățat să-mi iubesc țara și să-mi doresc să contribui la dezvoltarea ei. Autonom-ul reprezintă oamenii care au crezut în mine și m-au încurajat, oamenii care îmi sunt dragi și pe care îi vreau alături. Îmi plac toate valorile Autonom-ului, dar sunt două asupra cărora mă concentrez mai mult, cele legate de onestitate și evoluția permanentă. La finalul zilelor, încerc să mă întreb dacă am dat tot ce am avut mai bun și dacă am învățat ceva.
5. Vă rugăm să ne prezentați pe scurt echipa cu care lucrați.
Mă pot mândri că sunt înconjurată de oameni frumoși și mă refer atât la colegi, cât și la voluntarii liceeni.
6. Ce fel de șef considerați că sunteți? Cum credeți că vă percep colegii?
Dacă într-o zi voi deveni șefă, mi-aș dori ca cei pe care îi voi coordona să aibă ce învăța de la mine, să nu mă perceapă ca pe o șefă, ci ca pe o colegă cu mai multă experiență și să vadă valorile Autonom reflectându-se în comportamentul meu. Cred că este greu să fii șef. Avem câteva exemple care au ridicat ștacheta. 🙂 Nu știu cum mă percep colegii, dar mi-aș dori să le fiu simpatică. 🙂
7. Fundația Autonom numară deja peste 130 de proiecte duse la bun sfârșit. Care este cea mai importantă realizare a echipei dvs. și cum ați obținut-o?
Încă de acum un an, mi-am propus să atrag în Fundația Autonom voluntari liceeni. Toamna trecută, dorința a devenit realitate, Fundației Autonom alăturându-i-se cincisprezece tineri frumoși, cu mult bun simț, plini de viață și dornici să se implice în proiecte educaționale. În trei luni de activitate, am învățat mult unii de la alții, iar eu am înțeles cu adevărat ce înseamnă să fii adaptabil și flexibil :), așa cum ne îndeamnă una dintre valorile Autonom. La una dintre întâlniri, voluntarii s-au transformat în „profesori” pentru șapte copii mai mici, pe care i-au îndemnat să-și folosească creativitatea. Privindu-i, am trăit un moment intens de fericire, un moment în care mi-aș fi dorit să se fi oprit timpul.
8. Care sunt principalele provocări pe care le întâmpinați?
Având studii de Resurse Umane, mi-am dorit foarte mult să profesez în domeniu. După trei ani în care am ținut evidențele mașinilor și ratelor, am pregătit actele pentru a lua și scoate din evidență sute de autoturisme, am făcut plăți și am încercat să mă împrietenesc cu cifrele, mi s-a oferit șansa de a păși pe teritoriul la care am râvnit. Și, cum viața nu e simplă, s-a ivit o problemă. 🙂 Activitățile din departamentul în care mi-am dorit cu ardoare să lucrez au fost puternic rivalizate de cele care țineau de Fundația Autonom.
Am avut șansa de a pătrunde „într-o altfel de lume”, așa cum bine a numit-o Marius Ștefan. De trei ani, viața mea profesională a fost puternic legată de Fundația Autonom. Uneori, mă prezint afirmând că mă ocup de Fundația Autonom. În realitate, aceasta s-a ocupat, prin prisma oamenilor valoroși cu care am interacționat și a proiectelor emoționante în care ne-am implicat, ca eu să devin mai bună, mai sensibilă, mai iubitoare de țară, mai implicată, mai devotată.
Dacă în domeniul Resurselor Umane am șansa să mă dezvolt profesional, în cadrul Fundației Autonom, primesc tot mai des provocarea de a mă dezvolta ca om. Revenind la întrebare, cred că marea provocare este să împart și să combin cât mai bine cele două activități – una râvnită și una oferită în dar. 🙂 Uneori, am trăit cu tristețe sentimentul că am făcut lucrurile pe jumătate și că am încercat să bifez cantitatea, nu calitatea.
9. Ce considerați că ar putea face mai bine departamentul dvs.?
Într-o oarecare măsură, răspunsul la această întrebare vine ca o continuare a celui precedent. Atât departamentul administrativ de Resurse Umane, cât și Fundația Autonom merită toată atenția și implicarea unei persoane.
10. Cum vedeți Autonom peste 5 ani, prin prisma activității dvs.?
Din punctul de vedere al angajatului HR, cred că echipa de „autonomi” se va mări, iar activitatea și comunicarea vor fi din ce în ce mai interesante și provocatoare.
Cât despre evoluția Fundației Autonom în următorii 5 ani, cred că va fi una foarte frumoasă, cu proiecte de impact, cu voluntari din ce în ce mai implicați. Mă emoționează numai gândul.
11. Ce pasiuni și hobby-uri aveți? Cum se împacă viața profesională cu cea personală?
Voi înlocui cuvintele „pasiuni” și „hobby-uri” cu „plăceri”, deoarece nu dedic timp suficient pentru a le folosi pe primele două. Îmi place să scriu. Mi-a plăcut dintotdeauna să comunic prin intermediul condeiului.
Îmi place să vizitez orașe și muzee. În fiecare an, aștept cu mult entuziasm cele două săptămâni de concediu în care, înarmată cu un ghid turistic, pornesc în explorarea unui oraș. În 2016, am avut șansa să vizitez trei. 🙂
Mă relaxez și mă încarc cu energie ascultând muzică folk și savurând câte o carte interesantă.
Totodată, îmi place să petrec timp cu familia, care mi-a oferit și-mi oferă necondiționat iubire, echilibru și sprijin. Sunt într-o relație de aproape șase ani, cu o persoană deosebită, alături de care am adunat multe amintiri frumoase. Am, de asemenea, o legătură aparte cu mama, pe care am perceput-o mereu ca pe cea mai bună prietenă.
12. Care este cartea dvs. preferată? Vă rugăm să argumentați.
Sunt două cărți care mi-au marcat anumite etape din viață, trezind în mine sentimente și emoții deosebite „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda și „Anna Karenina” de Lev Tolstoi. Poveștile de viață, iubirile intense, trăirile profunde ale personajelor și talentul scriitoricesc al autorilor sunt câteva dintre argumentele pe care le-aș putea invoca pentru a-mi justifica alegerile.
13. Știm că nu există un department specializat de HR, această funcție fiind îndeplinită de către directorii de agenții și respectiv de managerii de departamente. Ce procent ocupă acțiunile de HR din activitatea dvs.?
Pe lângă partea „umană” a Departamentului HR, există și una administrativă, care solicită atenție, timp și implicare. Voi enumera câteva dintre activitățile în care suntem implicate eu și colega mea, Claudia, respectiv: procesul de angajare, actualizarea în permanență a bazei de date privind angajații, întocmirea fișelor de post și a actelor adiționale, programările controalelor medicale periodice, eliberarea de adeverințe, încetările contractelor de muncă, monitorizarea evoluției angajaților, salarizarea, SSM (sănătate și securitate în muncă), PSI (prevenirea și stingerea incendiilor), întocmirea contractului colectiv de muncă etc.
14. Care sunt calitățile și abilitățile pe care toți angajații Autonom trebuie să le îndeplinească? Cum descrieți candidatul perfect la un job în cadrul companiei?
Orice „autonom” ar trebui să fie o persoană integră și dornică să se autodepășească.
15. Cum decurg evaluările semestriale? Ce criterii sunt luate în considerare? Care este secretul pentru o promovare rapidă?
Thomas Edison a oferit, în urmă cu mulți ani, un răspuns referitor la promovarea rapidă: „Oportunitatea e pierdută de majoritatea oamenilor pentru că e imbrăcată în salopetă și arată ca munca.” 🙂 La evaluările din cadrul Autonom se discută despre evoluția și munca angajaților.
16. Cum ați defini leadership-ul, în contextul Autonom?
Valori, viziune, oameni care ne inspiră, ne motivează, ne oferă autonomie și ne insuflă încredere în viitorul Autonom-ului.
17. Un gând de rămas bun pentru cititorii blogului Autonom.
Prețuiți viața și fiecare moment oferit de aceasta. Voi încheia cu citatul meu preferat, pe care îl folosesc ori de câte ori am ocazia: „Înțelepciunea vieții e simplă: Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte.” – Nicolae Iorga.
