Trăsăturile culturale reprezintă bagajul nostru #17

Salutare,

În episodul de astăzi vorbim despre cum suntem purtătorii unor modele de gândire, simțire și manifestări potențiale dobândite de-a lungul vieții și despre cum ne influențează de fapt, caracteristicile culturale modalitatea în care lucrăm.

Cultura se învață din mediul social și profesorul Geert Hofstede identifică cinci dimensiuni fundamentale de caracterizare. În cultura noastră rezultatele arată că avem un grad ridicat la dimensiunile legate de disconfortul în starea de incertitudine și ecartul puterii, grad moderat la masculinitate vs feminitate și grad scăzut la colectivism vs individualism. Altfel spus, pentru fiecare dimensiune analizată, ne lipsesc elemente importante care să ne determine evoluția și dezvoltarea rapidă și care, să ne antreneze un mindset antreprenorial.

Spre exemplu, în cazul stării de incertitudine, este ușor de observat că suntem crescuți și educați într-o cultură a răspunsurilor memorate în școală și chestionarea legată de starea de fapt nu este cultivată. Avem nevoie de curiozitate, de capacitate de a învăța rapid și de a ne pune întrebări clare.

Toate acestea pot fi citite în newsletterul nostru Learning Tip of The Week, la care vă invităm să vă abonați fie pe platforma LinkedIn, fie accesând pagina de mai jos:

Abonare Newsletter

Spor la citit și dacă v-a plăcut sau ați dori să abordăm și alte subiecte de interes nu ezitați să ne scrieți.

#LeadingYourProgress by Fundația Leaders

Leadershipul nu este feminin sau masculin, ci conține ambele raportări, un text de Elena Pâslaru Hubati, trainer Leaders.

Când în traininguri avem discuții despre valori sau convingeri limitative, aduc în discuție câte o expresie precum “femeile nu știu să conducă”, “femeile ar trebui să stea la cratiță”, dar și “bărbații sunt…”, în funcție de cât de energic răspund sau cât de repede reacționează vizibil participanții, îmi dau seama cam spre ce duce subiectul. Și realizez că încă în 2023, mulți oameni simt visceral, ceva intens cu privire la a fi bărbat sau a fi femeie, dar nu într-un mod pozitiv și echilibrat.

Am ales pentru exemplificare teoria lui Hofstede, care definește și diferențiază valorile mai degrabă ca roluri emoționale, fără a le atribui pe cele feminine doar femeilor și pe cele masculine doar bărbaților. Totuși, din punct de vedere statistic, bărbații vor prezenta mai degrabă valori masculine, iar femeile mai degrabă valori feminine și deci, manifestarea leadershipului este impregnată de această dinamică interioară.

Feminin vs masculin sau preferința pentru competitivitate și promovare în detrimentul cooperării și armonie sau invers. O cultură masculină va fi orientată mai degrabă spre competiție, realizare și succes (acesta fiind definit ca cel mai bun câștigă), iar o cultură feminină este una în care grija față de ceilalți și calitatea vieții ca fiind importante, iar a ieși din mulțime nu e neapărat ceva de dorit. Aici succesul se concentrează înspre ce îți place să faci. Conform acestuia printre valorile și atributele considerate feminine ar fi: iubirea, intuiția, colaborarea, cooperarea, toleranța, acceptarea, exprimarea, blândețea, grija etc., iar valorile și atributele masculine: competitivitatea, afirmarea de sine, inițiativă, controlul, competiția, structura, raționalitatea etc. Cu alte cuvinte, atât bărbații, cât și femeile le pot manifesta pe acestea, în funcție de cerințele domeniului sau activități.

În ceea ce privește România, autorul studiului consideră că este o societate relativ feminină, în care accentul este pus pe “a lucra pentru a trăi”, oamenii prețuind egalitatea, solidaritatea și calitatea vieții profesionale, conflictele rezolvându-se prin compromis și negociere, iar stimulente organizaționale fiind mai degrabă timpul liber și flexibilitatea.

Înaintarea în vârstă este un element important, care determină descreșterea nivelului de masculinitate, adică cu cât vârsta subiecților este mai mare, cu atât preferă valori mai feminine, legate de cooperare și calitatea vieții. Într-o lume îmbătrânită ca cea în care trăim, valorile feminine devin mai importante. Hofstede consideră că populația globului se îndreaptă spre valori feminine mai ales pentru că slujbele care erau făcute în mod tradițional de bărbați au fost înlocuite de mașini și cele care au rămas (legate de servicii și orientate către oameni) necesită valori mai feminine.

#DozaDeLectură

Daniel Kahneman - Gandire rapida, gandire lenta - Editura Publica

Și pentru că am vorbit de incertitudine și rezistența la idei noi, recomandarea de săptămâna aceasta merge către o carte excepțională despre mecanismele gândirii, scrisă de Daniel Kahneman, Gândirea rapidă, gândirea lentă. Acesta a primit Nobelul pentru economie comportamentală și formulat ceea ce acum sunt cunoscute ca biasuri cognitive, adică predispozițiile care determină modul în care luăm decizii în situații care comportă riscuri.

Gândirea intuitivă este cea care ne poate juca feste uneori și putem să învățăm care sunt limitele percepție. Reușim de cele mai multe ori să ne înșelăm, pentru că facem presupuneri despre lucruri. “Lumea din capul nostru nu este o reproducere fidelă a realității; așteptările noastre față de frecvența evenimentelor sunt distorsionate de prevalența și intensitatea emoțională a mesajelor la care suntem expuși”.

Avem două sisteme de baza căruia funcționează mintea noastră: intuitiv și rațional. Primul este gândirea rapidă, asociativă, cea care determină un comportament automatic, formează scurtături mentale și care implică forma de răspuns în scurt timp, fără efort. Cel de-al doilea este gândirea lentă, deliberată, presupune un comportament conștient și necesită o analiză mai în amănunt.

Esența euristicii intuitive este că atunci când ne confruntăm cu o întrebare dificilă, răspundem adesea la o alta mai ușoară, fără a observa înlocuirea sau a o conștientiza. Și acest lucru se întâmplă pentru că menținerea într-o stare de îndoială implică mai mult efort și este un proces mai complicat decât să alunecăm spre certitudini.

Există o distincție între sinele care își amintește (the remembering self) și sinele care trăiește (the experiencing self). Inteligența nu este doar capacitatea de a raționa ci și despre capacitatea de a găsi materiale, relevante în memorie asupra cărora trebuie să fie atrasă atenția. Oamenii își creează narațiuni cu privire la viața lor, iar aceste episoade narative sunt diferite față de ceea ce este trăit. De fapt ne amintim vârful emoțional și modul în care s-a sfârșit momentul din viața noastră, iar evaluările ulterioare se vor baza pe aceste amintiri și nu pe toată experiența.