{"id":4075,"date":"2016-05-31T17:11:51","date_gmt":"2016-05-31T17:11:51","guid":{"rendered":"http:\/\/blog.autonom.ro\/?p=4075"},"modified":"2021-11-02T15:12:06","modified_gmt":"2021-11-02T15:12:06","slug":"interviu-cu-ciprian-balanescu-ii-sunt-recunoscator-sportului-pentru-tot-ceea-ce-sunt-astazi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.autonom.ro\/blog\/interviu-cu-ciprian-balanescu-ii-sunt-recunoscator-sportului-pentru-tot-ceea-ce-sunt-astazi\/","title":{"rendered":"Interviu cu Ciprian Balanescu: \u201eIi sunt recunoscator sportului pentru tot ceea ce sunt astazi”"},"content":{"rendered":"\n
\"balanescu5\"<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n

In CV-ul lui scrie \u201csportiv de performanta\u201d, dar, pentru el, sportul este mai mult decat o meserie. Dintr-o joaca de copil, sportul i-a devenit pasiune si scop in viata, chiar o parte din sine, iar performanta si competitivitatea ii definesc personalitatea. Doamnelor si domnilor, va invitam sa-l cunoasteti pe Ciprian Balanescu<\/strong>, multiplu campion la duatlon si triatlon, pe plan national si international.<\/p>\n\n\n\n

A fost numit adesea, in gluma, \u201cSpeedy Gonzales\u201d, ba chiar i se spune ca a venit pe lume in viteza. Dar cum a inceput cariera sa de sportiv de performanta?<\/p>\n\n\n\n

Nascut in 1985, in Faget, judetul Timis, intr-o familie cu sase frati marcata de lipsuri materiale, Ciprian a crescut intr-o casa de copii. Fire sportiva, era mereu in miscare: \u201eDe mic copil mi-a placut sa alerg, sa ma joc in natura, sa merg pe bicicleta\u201d<\/em>. Inca de atunci ii placea competitia si incerca mereu sa se autodepaseasca. Fiecare antrenament era o competitie cu sine insusi si cu ceilalti; si la fel simte si acum.<\/p>\n\n\n\n

Uneori, se simtea inferior celor din afara scolii si tocmai de aceea isi dorea si mai tare sa concureze cu sportivii \u201cnormali\u201d (copiii neinstitutionalizati), din Liceul Sportiv. Era in clasa a patra cand a participat la prima competitie, ca reprezentant al Timisoarei la un concurs organizat de Fundatia Special Olympics in Bucuresti. S-a intors acasa invingator si a fost primit ca un campion, a inceput chiar sa primeasca mai multa mancare la cantina. Atunci a inteles ce poate realiza prin sport. Avea 10 ani… Au urmat si alte curse incununate cu succes – pe faze municipale si judetene, unde concura cu copii \u201cnormali\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u201cMi-am dat seama ca sportul mi se potriveste manusa\u201d<\/strong><\/em><\/p>\n\n\n\n

Timpul a trecut, s-au implinit 19 ani de competitii, iar Ciprian a strans deja cativa saci cu diplome si medalii; nici el nu le stie exact numarul. Stie insa ca \u201cnicio victorie nu e ca alta\u201d si pe toate le pretuieste in egala masura. Dar nu vrea sa le tina doar pentru sine, ci isi doreste sa transmita si altora pasiunea pentru sport si dorinta de a face performanta. Din manunchiul bogat de medalii care ii atesta succesul, a si daruit cateva unor copii, castigatori in competitii organizate de Ciprian insusi: cateva medalii de locul I, care sa-i ambitioneze pe viitorii campioni sa-si urmeze visele si sa le insufle dorinta de a reusi. Fiindca – spune el – \u201ccand faci ceva, trebuie sa tragi sa fii cel mai bun si sa-ti placa ce faci\u201d.<\/em><\/p>\n\n\n\n

Dar ce inseamna oare \u201csa fii cel mai bun\u201d? Dincolo de cortina de lauri, stau mii de ore de antrenamente, o munca enorma, disciplina, deseori durere si multe sacrificii. Acum 15 ani, pe cand concura la una dintre cursele judetene, a suferit un accident grav la genunchi: avea ligamentele fisurate. A fost operat, iar medicii i-au zis ca nu va mai putea alerga. Avea 17 ani. Ciprian a refuzat insa sa accepte si a continuat antrenamentele, ba chiar a participat la competitii, in ciuda durerii si a interdictiilor medicale. Odinioara mijloc de transport intre casa, scoala si antrenament, bicicleta i-a devenit, alaturi de inot, mijloc de recuperare. Si totusi, pentru Ciprian, performanta abia urma sa inceapa.<\/p>\n\n\n\n

\"ciprianbalanescu_run11\"<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n\n

\u201cCand am inceput triatlonul, eram un nimeni, dar am castigat cursa. Triatlonul m-a invatat sa cer mai mult de la viata si sa-mi urmez visele\u201d<\/strong><\/em><\/p>\n\n\n\n

Inscrierea in prima cursa de triatlon i-a adus titlul de campion national la juniori, urmat de aceeasi performanta, dar la seniori. In 2002 intra in Clubul Steaua, unde a urmat stagiul militar-sportiv (\u201cma antrenam, dar am tras si cu arma\u201d<\/em>). Asa a inceput sa participe la campionate nationale de patinaj viteza, patinaj pe role si alergare montana, precum si la diferite competitii de triatlon, in Olanda, Portugalia, Germania, Franta, Spania, Grecia, Turcia, Ungaria, Bulgaria, Serbia, Slovacia, Croatia, Albania.<\/p>\n\n\n\n

In 2009, s-a inscris pentru prima data la Maratonul Piatra Craiului \u2013 o cursa dificila, de 42 km, cu diferenta mare de nivel (se urca pana la 2150 m), termen-limita 4 ore si concurenta acerba: participa sute de sportivi, inclusiv straini. A pus pariu pe 3000 euro cu alt concurent ca va obtine locul I si a castigat (trecand linia de finish simultan cu un alt sportiv). Cu banii din pariu a mers la antrenament pentru triatlon in Spania, timp de 21 zile. Cativa ani mai tarziu, tot la Piatra Craiului lesina de trei ori pe timpul traseului din cauza efortului \u2013 una dintre cele doua curse in care a pierdut, de fiecare data din motive medicale. In rest, victoriile s-au tinut lant pentru Ciprian Balanescu:<\/p>\n\n\n\n