Salutare,
Astăzi revenim cu un nou sezon din seria Learning Tip Of The Week, iar primul episod va fi despre cum putem încerca să ne prioritizăm timpul mai bine.
Așadar, cum a fost săptămâna ta? Ai avut vreo zi în care ai fost ocupat non-stop, iar la final ai simțit că n-ai făcut nimic cu adevărat relevant?
E o capcană des întâlnită: confundăm activitatea cu progresul. Și ajungem să investim timp în lucruri urgente, dar nu neapărat importante. Aproape că pare firesc dacă ne gândim la cum suntem bombardați de notificări, mesaje și „probleme” care par să ardă.
Cum facem diferența? Cum ne alegem mai bine bătăliile?
Una dintre cele mai simple și utile metode de prioritizare vine de la Dwight Eisenhower. El spunea că:
„Ceea ce e important rareori e urgent. Și ceea ce e urgent rareori e important.”
Fiecare lucru pe care îl faci se încadrează într-unul dintre cele 4 cadrane:
- Urgent și Important: deadline-uri, crize, probleme care nu pot aștepta să le faci imediat, nu ai timp de analiză, trebuie să acționezi. Spre exemplu: o problemă critică cu un client, un copil bolnav, un atac cibernetic.
- Important, dar nu și Urgent: planificare, reflecție, prevenție, învățare să le programezi, aici e progresul real. Spre exemplu: toate lucrurile care nu ard, dar care construiesc pe termen lung, întâlnirile 1:1 cu oamenii din echipă, gândirea strategiei pe trimestrul următor. Dacă nu le programezi pe acestea, vor fi mereu înlocuite de urgențe.
- Urgent, dar Neimportant: întreruperi, cereri care vin din exterior, dar nu țin neapărat de tine à le delegi sau le amâni. Spre exemplu: cererile de 5 minute de ajutor care se transformă în 30, meeting-urile în care trebuie doar să fii prezent, solicitări care par importante doar pentru că au un aer de urgență.
- Nici Urgent, nici Important: scroll, task-uri de umplutură, procrastinare să le reduci. Pentru că nu reprezintă odihnă adevărată.
Ideea nu este să fii mai ocupat non-stop, ci mai selectiv. Pentru că timpul nu-l poți controla, dar focusul da.
#DozaDeLectură
Când ai claritate în privința lucrurilor importante, devine mult mai ușor să spui nu urgențelor care te trag în toate direcțiile.
Asta este și ideea din spatele cărții „Măsoară ce contează” de John Doerr.
Sistemul OKR (Objectives and Key Results) ne ajută să stabilim ce vrem să atingem (obiectivul) și cum știm dacă am reușit (rezultatele cheie).
- Fără măsurare, obiectivele rămân intenții. Un obiectiv bun inspiră, dar fără rezultate clare, nu vei știi niciodată dacă l-ai atins. Astfel, Obiectivul (O) este ce vrei să realizezi – ar trebui să fie clar și inspirațional. Rezultatele-cheie (KR) sunt cum vei știi că ai ajuns acolo – concrete, măsurabile, limitate în timp.
- Transparența stimulează implicarea: OKR-urile sunt vizibile pentru toată organizația, de la CEO până la fiecare angajat. Toată lumea știe ce contează, toată lumea trage în aceeași direcție.
- Eșecul este un instrument de învățare. Dacă reușești mereu 100%, înseamnă că nu ți-ai propus destule lucruri ambițioase.
#DeAscultat
Chiar și atunci când știm ce contează, ne putem păcăli singuri.
Exemplu: într-o ședință petreceți 15 minute discutând culoarea unui buton și doar 2 minute despre strategia din spate.
Fenomenul se numește bikeshedding și apare atunci când evităm subiectele importante și complexe, preferând să dezbatem detalii simple, care ne dau un fals sentiment de control. Pentru că detaliile mici ne dau iluzia că suntem productivi, dar în realitate ne fură energia de la deciziile care chiar contează.
Pentru mai multe detalii despre subiect, îți recomandăm podcastul The Brainy Business.
Mulțumim că ne citești și ne revedem în episodul următor, de acum doar pe blog și LinkedIn!
